Al doilea capitol
Marin Sorescu în posteritate: pe uliţele din satul meu natal. Un oltean în Moldova de Nord-Est.
Şi dacă stau bine să mă gândesc, în primii mei ani de învăţământ, pe când mai era pe aici un oltean, Mugurel, profesor de istorie, printre puţinii profesori calificaţi înainte de 89, visam să scriu o carte:
OLTENIA, NOSTALGIA ABSOLUTĂ A UNUI MOLDOVEAN!
Să revenim, totuşi, la prezent, pentru că aici este buba!
Aceasta-i rana care începe să mă doară: timpul!
Timpul care nu mai vrea să aibă răbdare cu mine, nenorocitul!
Şi insomniile astea care-mi pun nopţile pe buturugă!
Buturuga mică răstoarnă Carul Mare.
Însă, fie ce-o fi, trebuie să merg, să scriu mai departe. Poate ajung până la urmă undeva!
O fi vreo destinaţie şi pentru viaţa mea!
Cum să nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu