8. Steaua ca un zar
Iarba camuflează primăvara în verde, un verde înțepător și dulce. Oamenii aleargă printre culori pe vârfuri. Cu bucuria pusă pe fugă. Să îmbrățișezi totul, fără să atingi nimic!
Tandrețea acestui anotimp apropie cerul de pământ.
E vremea să ne identificăm cu dorințele aproapelui. Depărtarea ne face cu mâna: haideți încoace!
Ți-ai amintit cine ești ți de unde vii? Parcă orizontul este gata să dispară cu tot cu aceste întrebări. Retorice. Deocamdată.
Cu ochii doldora de flori și de verde, toți purtăm lentilele de contact ale primăverii.
A fost odată o poveste.
Costel Zăgan, 58 plus x (8)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu