MINUS A CINCEA ZI
Soarele răsare şi trece de mine mai departe. Umbra, gravitaţia luminii, zadarnic îl trage înapoi. Cine răsare, se înalţă. Restul intră în pământ.
Pământul: suma umbrelor tuturor celor ce l-au locuit?
Poate.
Oricum, omul foloseşte totul, şi soarele, şi norii; şi umbra, şi lumina. Cu toate că, nu apropierea, ci depărtarea de soare dă ora exactă pe pământ.
Viaţa este echidistantă. Omul însă înclină mereu balanţa, când spre noapte, când spre zi.
...Este o adevărată artă să conduci nişte oameni independenţi.
Ce zile amare mă încearcă în noaptea asta! Ce fagure doldora cu lacrimi mi-a furat dragostea!
Nu poţi să dai cu buretele peste o relaţie: ştergi şi dispare totul? Nu prea cred: rămân răni insurmontabile.
Premiera Românie: o dăm în bară chiar dacă se supără toţi spectatorii.
Golurile rămân (re)marcate!
Costel Zăgan, ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu