DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

 

DRAGOSTEA SFĂRMÂND PATUL LUI PROCUST

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii

să faci nudism pe plajele din tei

să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii

să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul

să vină Proserpina la mine să reclame

să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul

cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe

să plângi cu lacrimile într-un vers

să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe

scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă

să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă

să negi că lacrimile-s semnale de alarmă

iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine

să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert

când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine

să te iubesc şi iar să nu te iert

Costel Zăgan,

Poeme de-aprins focul

DESPRE CINE ÎNFLOREȘTE TEIUL

 Despre tine înflorește teiul iubito

și-n primul rând și-n fiecare seară

stelele înmuguresc pe alte ramuri

după aceeași regulă totuși

Despre tine înflorește teiul iubito

despre tine luminează stelele spre dimineață

când poeții se retrag spre cer

cu tot cu poeme și iubite

în brață

Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995