Di-nu părea un copil obișnuit. Însă toți bănuiau că nu este așa, inclusiv, părinții și bunicii lui. De pildă, toată lumea a rămas marcată de-o întâmplare ce-a ieșit din cenușiul tiparului vieții de la țară.
Într-una din acele zile otova, când abia de se desprimăvărase, și, între casa unde locuia și cea a vecinului și totodată a celui mai bun prieten din copilărie, Ilie, se lăfăiau brazdele încă înghețate ale unui teren viran.
Dintrodată, cu hainele răvășite și cu părul vâlvoi pe capul de unde te fixau doi ochi mici și pătrunzători, de culoarea cerului senin, și-n spate cu un coșcogeamitea ghiozdan, fugea de rupea pământul însuși Di-nu.
Gâfâind satisfăcut, ajunsese în fine în bucătăria din spatele casei părintești.
Într-una din acele zile otova, când abia de se desprimăvărase, și, între casa unde locuia și cea a vecinului și totodată a celui mai bun prieten din copilărie, Ilie, se lăfăiau brazdele încă înghețate ale unui teren viran.
Dintrodată, cu hainele răvășite și cu părul vâlvoi pe capul de unde te fixau doi ochi mici și pătrunzători, de culoarea cerului senin, și-n spate cu un coșcogeamitea ghiozdan, fugea de rupea pământul însuși Di-nu.
Gâfâind satisfăcut, ajunsese în fine în bucătăria din spatele casei părintești.
- Huo, că nu dau tătarii, îl întâmpină mama pe Di-nu. De ce alergi așa, ca apucatul !?
Cu toate că se chinuia de ceva vreme, Di-nu nu reușea nici în ruptul capului să închege vreun cuvânt, ochii numai parcă sfârâiau în aerul înghețat.
- Di-nule, ce ai în spate, măi băiete!?
- Ghiozdanul lui Niculai! Vorbele copilului de doar cinci ani se întorceau de undeva de la capătul pământului.
Mi l-o dat Ilie, că Niculai nu mai vrea să meargă la școală și țața Hareta i-o spus că n-o să-l facă popă!
Mi l-o dat Ilie, că Niculai nu mai vrea să meargă la școală și țața Hareta i-o spus că n-o să-l facă popă!
N.B. Și cam asta a fost, Doamne!
Costel Zăgan, INFORMATORUL LUI DUMNEZEU (2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu