Ce taină
ce poezie
ce
noapte
adâncă
ce
mire
cu
vârf
și
îndesat
COSTEL ZĂGAN
Am frământat noaptea ca pe-o pâine
mi-au rămas stele printre degete
de făina cerului mi-e plină bucătăria
de vară noroc că nu-i dragostea acasă
mi-ar fi dăruit și ea câteva perle
(acasă pe calea moșilor este
duminica gogoșilor)
și cum spuneam
te schimbi în dragostea
care te primește
cu brațele deschise
restu-i
zarva nimicului
Costel Zăgan, Ode gingașe
Şi dacă ţi-ai uitat numele semnează
Inima mă înconjoară numai ea mai palpită exist pentru prima oară iubire du-mă-n ispită Numai inima palpită Doamne totu-i inima ia-mă pe min...