MINUS A NOUA ZI
Am început să mă uit la dragoste ca la o cană spartă: când mi-e sete mă duc la izvor!
Este greu spre imposibil să constați după o viață de căsătorie că, totuși, punctul de sprijin pentru a pune lumea în mișcare , în universul tău, nu este celălat, aproapele tău, infernul tău, ci, așa cum a fost de la Adam citire, ești numai tu, iar celălalt, aproapele tău nu-i decât o pură și simplă anexă a singurătății tale.
Și-i greu spre imposibil să te împaci cu acest gând, acum când rotativa celor 61 de ani ai tăi se aude tot mai scrâșnit.,
iar ființa ta nu acceptă antifoanele regretului: fie ce-o fi, paradisul pierdut...urmează!
Costel Zăgan, ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu