Cum poți înțelege mai bine un pacient decât prin empatie, încercând să te pui în locul său, trăindu-i și vindecându-i rănile, recuperându-i, secundă după secundă, mișcare după mișcare, brațul sau piciorul, șoldul sau degetul mare de la mâna dreaptă.
Deoarece, un bun balneofizioterapeut trebuie să fie și un bun psiholog. Ce-o fi gândind pacientul despre trauma sa, despre viață și locul unde se află?
Cu ce ochi mă privește? Ce așteptări are de la mine și de la exercițiile pe care i le recomand? Care-i limita sau bariera ce ne separă? Și, totuși. numai boala ne unește, doar suferința-i codul de acces?
Cu toate acestea, am înțeles încă de la început , că nu boala sau incapacitatea momentană de a folosi un anumit organ este ceea ce-i unește pe cei doi , să le zicem, actori, ai acestei piese de teatru numită sănătate.
Ci dorința de a face ca lucrurile să revină la normal, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Acesta ar fi idealul.
Concret, m-aș mulțumi dacă pacientul s-ar considera apt să-și folosească toate aparatele cu care a fost înzestrat: aparatul locomotor, respirator sau circulator. Și, mai ales, un aparat aflat, din păcate, pe cale de dispariție – BUNUL SIMȚ.
Foto: Andi Spot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu