ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (6) - Costel Zăgan

MINUS A ȘASEA ZI

Sâmbătă dimineața: lalele scuturate. Trandafiri roz bon-bon. Vânt căldicel.Nori dați la maximum. Împreună cu cele cinci limbaje ale iubirii descoperite de Gary Chapman:

~Când ne dorim ca celălalt să simtă că-l iubim, așa cum îi și arătăm, trebuie să ne exprimăm sentimentele prin intermediul limbajului său de iubire.~

Tac răscolit de amintiri și de viitorul care mă înconjoară. Respir prin cuvinte.
Florile își țin respirația în petale. Dacă le scutura vântul seamănă cu morile lui Don Quijote. Macină doar iluzii.

Stresul florilor? Dragostea oamenilor. Iubind frumosul, îl distrugem.

Un om își târâie viața pe drum. Pașii lui se aud în memorie.

Memoria străzii.

O mașină, două mașini, trei mașini. Trec pe stradă. În viteză. Iasomia le saltă în alb și dulce înțepător.

Albinele mirosului bâzâie în jurul grădinii: eu și grădina. Față-n față. Culeg cuvinte cu limba și gândul.

Întunericul se albește la față.

Albul se-nnegrește-n cerul gurii: cuvinte gri.

Pe sfoara tăcerii se-ntinde orizontul: cântec de porumbel sălbatic. Metaforă implicită. Metafora alegerii: să mergi mai departe, chiar dacă acest departe este aproapele tău.:

Buruienile mă solicită și ele: același verde, alte preocupări: antisociale!!!

                                  Costel Zăgan, ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (6)

•