1.DON QUIJOTE DE LA ȚARĂ

Motto:

       ”Dar eu? Eu, ca informator, ce loc ocup în această scenografie gigantescă, impudică și grotească. Mă tem că, fără să înțelegem împreună aceste lucruri până la capăt, voi ieși din această scenă păcătos și senin. Ba poate chiar și încântat de felul astuțios în care m-am descurcat în viață. Doar știm prea bine că orice conștiință are, perfect încapsulate în ea, mecanisme impecabile de băgare sub preș a porcăriilor pe care le facem. Când e vorba de noi, suntem gata oricând să dăm drumul în lume unui alai de scuze și de justificări și, la limită, de ce nu?, să ne autoflatăm. Așa încât, cred că e mai bine să facem împreună- păgubitor și păgubit- acest efort de înțelegere. ..În fond, nu sunteți curioși să aflați cât de viu mai sunt? Dacă mai sunt în stare de o comoție? De o insomnie? ”

Gabriel LIICEANU, DRAGUL MEU TURNĂTOR, 2013

1.DON QUIJOTE DE LA ȚARĂ

Ideea scrierii acestui text mi-a venit în momentul citirii altui text (chestie de intertextualitate flagrantă, domnule!), și anume, Dragul meu turnător, de Gabriel Liiceanu. Tandrețea din titlu m-a dat gata!
O carte ce mi-a mers la inimă: domnule, ce-ar fi dacă...?
Și iată-mă-s, ca unul ce-am fost integrat, de voie-de nevoie, în vechiul sistem al Securității, gată să vă împărtășesc din experiența traumatizantă prin care am trecut și eu vreme de aproape două decenii!
Practic, mi-am pus tinerețea în slujba necondiționată și neremunerată vreodată a Securității.
Născut și crescut la țară, am auzit de Securitate abia în liceu, și anume în orașul reședință de județ, B, în urma unui conflict: i-am ”spart” nasul unui coleg de internat, după ce acesta insultase un puști, în sala de mese a internatului.

Eu, cavaler ca orice fiu de țăran, i-am luat apărarea ”inferiorului” și-l pusesem la punct, c-un croșeu de stânga (că nu făceam degeaba lupte libere, de vreo două săptămâni!) pe ăl de se dădea mare!
Un adevărat Don Quijote, ce mai!

N.B. Și cam asta a fost, Doamne!

Costel Zăgan, INFORMATORUL LUI DUMNEZEU (1)