REMEMBER

EMINESCU SPERANŢA DE REZERVĂ

Hai să bârfim pe marginea/ şi de ce nu

în centrul acestui vers

NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă tu/ ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc

când să mai învăţ şi să mor

Dar tu

Eu tocmai nasc

asemenea subiect mă depăşeşte

Totuşi

ai grijă

nu scoate moartea din viteză

La curbe

adolescenţa produce

valuri incurabile

a a aaaa

Acum e-acum

S-o auzim

pe EA

Frumoasa- Frumoaselor

Învaţă să moară

la zi ori la seral

Păi

pe mine

frumuseţea

m-a scos la suprafaţă

şi cred

că

moartea-i altă viaţă

Da da

ai nimerit-o

ca de obicei

moartea ţine la femei

Şi totuşi eu

dragă fată

nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

Costel Zăgan, POEME INFRACŢIONALE, 1995

1

Hora Unirii-n doi

Hai iubito şi dă-mi mâna

mâna ta ca o vioară

să traduc iarăşi româna

într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară

pare vers de Alecsandri

mângâind iar mă omoară

într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri

nu traduc iarăşi româna

nici pe-a fi în a nu fi

hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară

îmi răstoarnă munţii iară

(din vol. Cezeime II)

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au ce vreme-amară

au fugit munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-I deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Şi aşa pre el urmându-l

izbăvească-ne cuvântul

(din vol. Poeme infracţionale, 1995)