MINUS A TREIA ZI
Fiecare mugur este o renunţare: la alb. Şi eu, pentru încă un an de zile,eu renunţ la ziua mea de naştere.
E 2 martie, şi mă simt străbătut de roşul speranţei. Un fel de soare scăldându-se în propriul asfinţit.
Şi-atunci, plâng cuvinte.
Dragostea mănâncă mere. Reinventând edenul.
Totuşi, nu poţi să te plângi de nimic, pentru că nimicul este totul.
Şi, azi, infinitul se opreşte la trei.
Costel Zăgan, Antimemoriile unui profesor de română (3)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu