ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (4) - Costel Zăgan

MINUS A PATRA ZI

Uneori zllele trec pe sărite. După duminică, mă trezesc în mijlocul săptămânii. Şi habar n-am ce caut acolo! Pur şi simplu, viaţa începe, continuă, de fapt, din acel punct mort. Şi-i nevoie să resuscitez caligrafia nopţilor pierdute.Tuturor nopţilor albe. Cum? Dumnezeu ştie!

Însă eu sunt cel care trebuie să acţionez. 🙂🙂🙂🙂

Şi-atunci de ce n-o fac?

SE CRAPĂ DE TOAMNĂ

Mi-apar zorii pe la tâmple

ziua-mi curge prin artere

Dumnezeu o să se-ntâmple

paradisul asta cere

Ziua-mi curge prin artere

noaptea curge către cer

dacă-mi iau la revedere

nu-mi da tu dacă nu cer

Noaptea curge către cer

Dumnezeu o să se-ntâmple

luna-i gheaţă şi mister

mi-apar zorii pe la tâmple

Ziua-mi curge din artere

parcă-i lapte parcă-i miere

Costel Zăgan, ANTIMEMORIILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ (4)