ALTER EGO (15), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

15

. FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI (1)

   Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate. 

Meseria, înainte de toate!

   Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cum mai vorbește lumea.

   Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cum luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!

   Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!

     Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.

   - Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!

Ne-auzim!

   Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta,  nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.

   Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat...Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!

  Că, ”extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului! 

    Tata mă tot întreabă cum merge treaba? Păi, cum să meargă?...Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez  pașii!

   Încotro și cum voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei? 

Costel Zăgan, ALTER EGO (15)