AMINTIRILE LUI DIO

Costel Zăgan

4 octombrie 2013 · 

AMINTIRILE LUI DIO

În prima zi de viaţă am aflat că am doar gură şi că întregul univers,vrea-nu vrea ,trebuie s-ajungă acolo:în prăpastia gurii mele:lumina soarelui şi mâinile mamei mele,păpuşile şi coada pisicii,biberonul şi umbrele de pe pereţi,ţipetele mele şi lacrimile bunicii,cântecul de leagăn doborât parcă din cer şi pasul hotărât al tatălui meu ce urca din miezul pământului...
...Doamne,de ce a trebuit să mă "înmulţesc"de la o zi la alta? De la un organ la altul?
Paradisul o fi organul pierdut al copilăriei? Unicul şi iremediabilul?De la doi încolo (în sus? în jos?) începe infernul:dezertarea din copilărie?
Asta e:viaţa nu-i decât o dezertare continuă,fără răgaz ,din copilărie...De mii de ani fugim şi tot fugim din paradisul ei pierdut!
Unde vrem să ajungem,Doamne? Fiecare vârstă nu face decât să agraveze păcatul originar,pretextul căderii noastre în timp.În lume.
Alergăm de la un organ la altul,de la o vârstă la alta,într-o cursă nebună.Ne afundăm tot mai mult în moarte.Şi cu cât ne rămâne mai puţin timp la dispoziţie,cu atât vrem mai mult!Însă de unde dacă nu-i? Bugetul alocat destinului nostru e strict.
Iar bugetului alocat destinului meu nu i se mai pot face rectificări:zarurile au fost demult aruncate!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA

PARAȘUTIST ȘI ÎNDRĂGOSTIT

PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT

(Buzău, 1979)

   Depărtarea seamănă c-o floare : cu cât o ignori mai mult, cu atât îşi face mai puţin simţită prezenţa. Închid ochii şi mireasma ei devine nemuritoare.

   Bună ziua, Primăvară! Ce noutăţi mai ai în raftul privirii ?

   Cea mai frumoasă lună a anului împinge oraşul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboţii care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor.

............................................................................................................................................................................

  E o lună leneşă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială.

     De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ţi spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc.

    Sănătos şi cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuţie aprinsă de ochii tăi : numai ei ştiu concentraţia exactă de melancolie din acest amurg aflat în cădere liberă. Sunt fericit că Îngerul de zăpadă a găsit un loc în inima ta!

    Uneori mă întreb şi eu ce mai fac şi mă trezesc privind disperat în jur, negăsindu-mă nicăieri! Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de la obiecte pierdute!...Aş vrea să mă laud cu noaptea aceasta splendidă, dar ştiu că numai tu poţi face luna să crape mugurii de dorinţă !

   Noapte bună, Amintire, noapte bună!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (147)

ALETER EGO (17), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

17.A DOUA PREDICĂ ERETICĂ

                                                                 EVEI, FĂRĂ REST

   * Şi totuşi, Doamne, mai există mame de doi bani : fără rest ! Mă rog, aşa-zisele mame de consum !...Ca să sugi la pieptul meu / Dai un leu !

* Nu importă cine-i, de unde vine şi unde o să dispară : clientu-i client, şi trebuie servit, la timpul şi la locul nepotrivit (e) !

* În picioare, într-o dungă , ori culcat : mai contează poziţia, când bătaia de joc este aceeaşi ? Doar trăim în secolul iubirii : de bani. De bani. De bani şi iar de bani !

* Trebuie să storci valută forte, din orice situaţie şi cu orice ocazie ! Primăvara, vara, toamna şi, mai ales , iarna : când toate îngheaţă de uimire !

* Că , vorba ceea , mai dulce decât mierea nimic nu-i decât banul ! Pentru supravieţuire sau dezmăţ, pentru copiii gata să moară de foame pentru mamă, sau pentru nudul tău de femeie perfectă : dimineaţa, la prânz şi seara, scuzaţi, noaptea.

* Că, mâine-i o altă zi : cu alţi bani, cu alte distracţii şi cu alte nevoi.

* - Altceva, Doamne ?

* -  Nimic, păstrează tu, restul !

Costel Zăgan, ALTER EGO (17)

ALTER EGO (16), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

16.PREDICI ERETICE

PREFAŢA ASCUNSĂ

   Nu pot să vorbesc despre Dumnezeu decât uitându-mă în oglindă, pierzându-mă în argintul ei nemărginit. Nu mă văd vorbind despre Dumnezeu, pornind şi învârtindu-mă până la extaz, în jurul unei teme. Este ca şi cum ai fi priponit de propria-ţi libertate.Şi , mai ales, doare !

   Recunosc : mi-ar place să zbor cu aripile înfundate în buzunare până la coate !

   Însă, una este ceea ce poţi să implori din genunchi, şi cu totul altfel arată cererea manifestată stringent în poziţia verticală. Omul se roagă, în genere, când nu mai poate. Sau are nevoie. Ori vrea alt-ceva.

   Mai rar, când nu poate să spună altfel mulţumesc.

Ca şi rugăciunea, predica nu poate fi spusă oricând, oriunde şi oricum.

   Nu pentru că ar depinde cumva numai de receptor. Nu-i aşa , Dumnezeu este receptorul absolut, prin excelenţă !

Aici stau, ca la un infinit post restant universal, toate suferinţele şi bucuriile lumii.În perpetuă aşteptare !

   Dar, vorba lui Shakespeare, restul e tăcere.

    Costel Zăgan, ALTER EGO (16)

ALTER EGO (15), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

15

. FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI (1)

   Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate. 

Meseria, înainte de toate!

   Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cum mai vorbește lumea.

   Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cum luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!

   Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!

     Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.

   - Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!

Ne-auzim!

   Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta,  nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.

   Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat...Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!

  Că, ”extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului! 

    Tata mă tot întreabă cum merge treaba? Păi, cum să meargă?...Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez  pașii!

   Încotro și cum voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei? 

Costel Zăgan, ALTER EGO (15)

 

ALTER EGO (14), roman de Costel Zăgan

14. GAUDEAMUS IGITUR

 

Gaudeamus igitur

Iuvenes dum sumus

Post iucundam  iuventutem

Post molestam senectutem

Nos habebit humus

 

Ubi sunt qui ante nos

In mundo fuere?

Vadite ad superos

Transite in inferos

Hos si vis videre

 

Vita nostra brevis est

Brevi finietur

Venit mors velociter

Rapit nos atrociter

Nemini parcetur

 

Vivat academia!

Vivant professores!

Vivat membrum quaelibet;

Vivant membra quaelibet;

Semper sint in flore

 

Vivant omnes virgines

Faciles, formosae

Vivant et mulieres

Tenerae, amabiles,

Bonae, laboriosae

 

Vivat et res publica

Et qui illam regit

Vivat nostra civitas,

Maecenatum caritas

Quae nos hic protegit

 

Pereat tristitia,

Pereant  osores

Pereat diabolus,

Quivis antiburschius

Atque irrisores.

Costel Zăgan, ALTER EGO(14)

 

ALTER EGO(13), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

13.  Cineva este CINEVA

Motto:

 Funcția creează organul. Dacă organul nu mai funcționează, se inventează alt organ.

Conform dicționarului, calcaneul este un os cu o formă specială, care stă la baza și dă formă călcâiului.

Datorită fracturii calcaneului, articulația gleznei nu se mai poate adapta la neregularitățile suportului terestru.

De asemenea, absorbția șocurilor fiind deficitară, și statica, și locomoția devin greoaie, imposibile chiar.

   Succint, omul poate fi privit din două perspective, omul-suflet vis-a-vis de omul-trup. Și unul, și celălalt însă se pot îmbolnăvi.

   Și atunci, recuperarea sa este pe cât de delicată, cu atât mai importantă, capitală chiar.

   Cu alte cuvinte, a păși înseamnă a exista.

Adică, nu doar a înainta, ci și a sta, a te ridica, a te înălța, a visa.

   În termeni specifici, recuperarea post-operatorie în fractura de os calcaneu presupune atingerea următoarelor obiective:

   

  * refacerea forței musculare și creșterea rezistenței musculare;

  * ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;

  * creșterea și adaptarea capacității de efort;

  * formarea capacității de relaxare;

  * revenirea mobilității articulare;

  * reeducarea respiratorie;

  * reeducarea sensibilității.

  Mărturisesc că până la o anumită vârstă sau, mă rog, accident biografic, călcâiul exista, pur și simplu, fără să aibă nicio conotație în plus.

  Suferința mi-a sistematizat, însă, prioritățile.

Astfel, prezenta lucrare conține capitolele:

* Glezna

* Osul calcaneu

* Vascularizarea arterială a calcaneului

* Biomecanica piciorului posterior

* Mecanica articulară

* Clasificarea fracturilor osului calcaneu

*

*

*

* Etc.

* Ultimul capitol

* Concluzii

* Bibliografia

  

  Urmează, probabil, tratamentul prin kinetoterapie al  stilului autorului prezentei lucrări științifice! Adică:

  * exerciții statice sau dinamice

  * terapie prin mișcare

  * programe de recuperare medicală.

   

  Sintetic, fractura de calcaneu nemaiputând transmite solului greutatea corpului, iar calcaneul nereușind să mai fie pârghie pentru mușchii care întind piciorul pe gambă, autorul nu mai are decât o opțiune: să zboare! Pe orizontală: picioarele vor fi aripile sale. Am fost sănătos? Poate, însă acum sunt bolnav: de medicină!

Costel Zăgan, ALER EGO (13)

58 PLUS X (12), roman de Costel Zăgan

 12. PROFESORUL : ANONIM CA POPORUL, CURAJOS CA SPERANŢA (reportaj în trecutul imediat) (1-2)

1.

   Sâmbătă, dimineaţa în microbuzul Tudor Vladimirescu-Botoşani, via Truşeşti.

- Unde mergeţi, dom`profesor ?
- Ca de-obicei, la şcoală.
- Păi, şi sâmbăta învăţaţi ?
- Ai ghicit, profesorii mai ales sâmbăta învaţă!
- Şi timpul liber ?
- Timpul liber ? E pentru patroni şi politicieni.

   Ora 6 şi 30. Sunt deja în Truşeşti. Peste 10 minute voi fi într-un alt mijloc de transport, spre Guranda.
Cobor. Apoi urc. Drumul şcolii , întotdeauna, este anevoios. Matinali, şi copiii din Băbiceni, urmează acelaşi traseu. Pe jos, că-i mai ieftin şi mai sănătos.

- La Cercul de Română ?
- Da.
- Poftiţi, dom`profesor !
- Eu sunt părintele .
- Sărut dreapta.

   Paşi spre viitor, paşi spre incertitudine. Incertitudinea ambiantă. Socială şi politică.
Incertitudine morală.
Dar să trecem peste...Dacă se poate.
Se poate, doamnelor şi domnilor ?

                                                  2.

   Plină de frenezia ineditului moment, o zăresc pe Doamna de Română : costumul naţional încearcă zadarnic să-i stăvilească tumultul interior ! Amintirea unor serbări şcolare prăfuite din sufletul meu îmi solicită atenţia, încercând şi ele să mă deconecteze de la prezent .
   Alte vremuri, alte perspective.
La intrarea în sala de clasă suntem întâmpinaţi cu pâinea şi sarea tradiţionale.
Elevii aduc şi ei folclorul pe scena prezentului, deşi sala de clasă seamănă c-un muzeu ad-hoc al satului.
Covoare, carpete şi lăicere româneşti.Get-beget.
   O masă a tăcerii moldovenească, din lemn , aflată exact în centrul clasei, este străjuită de trei scaune ca nişte clepsidre încremenite .
  Vocile de cristal ale copiilor ţin încăperea în echilibru fragil al cântecului   şi al poeziei :              

"La zidirea soarelui , se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie..."

   Poezia lui Grigore Vieru ne umple sufletele de bucurie şi nostalgie .

Costel Zăgan, 58 PLUS X, (12)

58 PLUS X (11), roman de Costel Zăgan

11. A CINCEA PREDICĂ ERETICĂ

                                                         ORTOGRAFIA ŞI MÂRLĂNIA

   Motto : "Trebuie să vomit totul, inclusiv tăcerile refulate de alţii ." (Costel Zăgan)



* Că prostia există de când lumea, nu se îndoieşte nimeni. Nici măcar proştii.

* Este însă inadmisibil , când ea îşi revendică drepturi ce nu prea i se cuvin.

* De pildă, dreptul de a conduce.

* Nu o maşină sau vreun alt obiect fără discernământ propriu.

* Ci de a conduce un om, ca pe un obiect amorf.

* Pentru că, obiectele amorfe nu reclamă, să zicem, niciun fel de răspundere : mergând de la cea morală şi oprindu-ne la cea penală !

* Lucrurile se schimbă cu 180 de grade (nu Celsius !), când respectivul ( atât la singular, cât, mai ales, la plural ) crede cu tărie că tot ce-l înconjoară e doar o simplă masă amorfă.

* Bă, intră în front, şi nu te mai agita atâta, că rămâi şi fără diurnă şi fără nocturnă !

* Că eu te plătesc, eu te..., nu mă-ta !

* Şi, altădată, când mă vezi, să-ţi scoţi şi şosetele din picioare, nu doar pălăria din cap !!!

Morală :   * Uneori, trebuie să-i dai prostiei ce-şi doreşte, iar prostului - GRAMATICA ACADEMIEI ROMÂNE- , dacă tot e depăşită!

* ÎN LĂTURI !

Costel Zăgan, 58 pus x (11)

58 PLUS X (10), roman de Costel Zăgan

10. A PATRA PREDICĂ ERETICĂ

                                                DESPRE DRAGOSTE, CU TRISTEŢE

* Ar fi trebuit să fie un elogiu, un imn chiar. Şi nu-i decât un reproş. Un regret. Iubirea părea un vulcan gata să erupă. Însă, vai, lava mi-a îngheţat pe buze. N-a apucat să fie măcar cuvânt ; rămânând o tăcere anonimă, o tăcere de gheaţă.

* Şi totuşi, sufletul îmi este zguduit de cutremurul incertitudinii. Focul din vine, îmi transformă lacrimile în aburi, iar ochii în adevărate gheizere.

* Din joc, tandreţea a ajuns bătaie de joc !

* Mângâierea frizează starea de lehamite, iar şoapta de dragoste frizează înjurătura.

* Cum să îmbrăţişezi o femeie de zăpadă, fără s-o insulţi ?

* Cum să săruţi un bulgăr de gheaţă, surâzând nepăsător !

* Îmbarcaţi în lumi paralele, fiecare se deplasează spre roşul său : de foc sau de gheaţă.

* - La revedere , dragoste : ne vedem , în rai sau în iad. Oricum, dar nu împreună !

Costel Zăgan, 58 plus x (1o)

58 PLUS X (9), roman de Costel Zăgan

9. A TREIA PREDICĂ ERETICĂ

CE TÂNĂR SUNT, DOAMNE, ŞI CE PROST !  

* Doamne, m-ai înălţat mai presus decât mândria mea ! Oglindă sunt eu în faţa faptelor mele : oglindă măritoare ! Mulţi s-au grăbit să-mi arate drumul cel drept : mulţi şi puţini. Căci toţi voiau să mă întoarcă din zbor : din avântul meu către mine, o, şi nu către inima , ci victoria mea necondiţionată !  

* Iartă-mă, Doamne, căci n-am ştiut ce vreau : viaţa nu-i cea mai bună dintre lumi !  

* Am considerat copilăria o pedeapsă : vai, ce eroare fatală ! Nimeni nu se mai poate întoarce : paradisul este pierdut o dată pentru totdeauna !  

* Poţi să speri cât vrei, morţii nu renasc !  

* Sfântă Treime, iartă-mă întreit : cuvintele mele înmulţitu-s-au foarte !  

* Nu tac nici când visez : mă preocupă jilţurile de aur din faţă, şi nu adevărul care merge pe jos ! Tăcut.  

* Cu cinstea mă şterg la fund, că nu mă costă nimic !  

* Băutură şi femei : acesta-i meniul meu !  

* Dragostea ! E prea ieftină pentru mine : o las celor săraci cu duhul .  

* BASTA ! Tăcut-am foarte.  

Costel Zăgan, 58 plus x (9) 

58 PLUS X (8), roman de Costel Zăgan

8. Steaua ca un zar

   Iarba camuflează primăvara în verde, un verde înțepător și dulce. Oamenii aleargă printre culori pe vârfuri. Cu bucuria pusă pe fugă. Să îmbrățișezi totul, fără să atingi nimic!

   Tandrețea acestui anotimp apropie cerul de pământ.

E vremea să ne identificăm cu dorințele aproapelui. Depărtarea ne face cu mâna: haideți încoace!

   Ți-ai amintit cine ești ți de unde vii? Parcă orizontul este gata să dispară cu tot cu aceste întrebări. Retorice. Deocamdată.

   Cu ochii doldora de flori și de verde, toți purtăm lentilele de contact ale primăverii.

A fost odată o poveste. 

Costel Zăgan, 58 plus x (8)

(8)

58 PLUS X (7), roman de Costel Zăgan

7. SEX CU O FANTOMĂ

   Depărtare rotundă și evanescentă, noaptea pare un balon de săpun. Și totuși ea este culmea fiecărei zile, trăim pentru a ne culca, iar visul este cel mai tandru și cel mai la îndemână mijloc de locomoție. Folosind visul putem ajunge până la marginile Universului: să penetrăm ultima depărtare!

   Duminica disperării: Cioran strivit între două sărutări. Vis pateurizat, îmbrățișare cu îmbrățișare.

   Oare pe cine căutăm în celălalt?

   În aproapele nostru de fiecare zi și noapte. Retorică de sărbătoare: ai durerile pe care le provoci, rana aproapelui îți aparține.

   Simțul proprietății? Pur și simplu, nu ține. Să te lași în voia celor cinci simțuri, acesta o fi bunul simț de care se face atâta caz și vorbire?

   Mai bine,  ia-ți mâinile de pe mine , dragă fantomă, mângâierile tale rătăcesc ca niște aisberguri prin focul din sângele meu!

   Și busola mea arată nordul non-stop!   

Costel Zăgan, 58 plus x (7)

58 PLUS X (6), roman de Costel Zăgan

6. DEMOCRAȚIE CORDIALĂ

Chiar aşa: unii nu se (re)găsesc deloc în "scrierile" mele? Păi, e bine. Este,ca să zic aşa, foarte bine.Totuşi,le recomand, prieteneşte, să (mă) mai caute! Eventual, chiar în altă parte.

   Alţii nu găsesc nimic: nici tu sens, nici tu mesaj, nici tu uni-formă! Pretutindeni: şi în text, şi pe-alături, dau, în schimb, doar de ...el !

Mă rog, de mine... El oi fi eu?! Iar bovarism? Iar narcisism? Iar egoism ?

   Domnilor, eul s-o fi reducând la el? Sau la...ea? Sau la ...tine? Mă, poate-s prea multe pronume personale!

                                           CE SPLENDIDĂ DEMOCRAŢIE MORFOLOGICĂ!

       EU înseamnă şi TU, şi EL şi EA!

                                                      Doamnelor,domnişoarelor şi domnilor,

  eu aş rămâne totuşi EU: un anonim pronume impersonal. DUMNEAVOASTRĂ?

    N.B. Şi să vă mai spun ceva: SINGURA INSTITUŢIE PE CARE O SUSPECTEZ ESTE 

EUL MEU LIRIC.Vinovat de toate cele!

     Costel Zăgan, 58 plus x (6)