Dincolo de infern, începe altceva decât haosul.
Probabil, un altar.
Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană.
Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă, pustiul, repatabilul paradis pierdut.
Și totuși dacă poți provocă bucurie (iar tu sigur că poți!), prezența ta, simpla ta prezența cotidiană ar putea fi chiar fericirea cea îndelung căutată!
27.02.1979. Sunt În cazarmă din nou, cu numele primăverii pe buze și cu gândul la fulgii care ți-au mângâiat obrajii. Ei nu s-au topit de căldură, ci de emoție...
Prea puțin pentru viață și prea mult pentru moarte
prea puțin pentru ură și prea mult pentru a iubi.
Prea mult prea puțin și prea puțin prea mult
Doamne al depărtărilor !
fragment din romanul "Deșertul de catifea", Costel Zăgan
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu