INFORMATORUL LUI DUMNEZEU

4.POLIȚIA LA ȚARĂ (2)

   ROMÂNIA                                                                                                            NESECRET

MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR                    Nr. R/550026 din 14.01.2016

INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.

SECȚIA NR.3 POLIȚIA RURALĂ H.

POSTUL DE POLIȚIE A.

CĂTRE,

Dl.Y

din satul...,comuna...,județul...

   Urmare a petiției dumneavoastră cu numărul R/550026 din data de 21-12.2015 adresată Postului de Poliție A., vă comunicăm că în urma verificărilor efectuate ați fost sancționat conform legii 61/1991 R cu amendă pentru faptele săvârșite în seara zilei de 20.12.2015.

   Conform legii, vă aducem la cunoștință că sunteți obligat să părăsiți un local la cererea îndreptățită a administratorului, iar acesta nu are obligația să vă servească cu băuturi alcoolice după terminarea programului de lucru.

   De asemenea vă aducem la cunoștință că, în cazul în care pe viitor veți mai apela nejustificat la serviciul de urgență 112, se va proceda la sancționarea contravențională cu amendă cuprinsă între 100-500 lei conform legii 61/1991 R.

               Vă asigurăm de toată disponibilitatea și operativitatea instituției noastre în soluționarea aspectelor date în competența poliției prin lege.

   Cu stimă,

                                                                                                                                                                                         

Șeful postului de poliție  ,                                                       Lucrător,

                   ss indescifrabi                                                                  ss indescifrabil

   
      Costel Zăgan, INFORMATORUL LUI DUMNEZEU (4)

3. POLIȚIA LA ȚARĂ (1)

   Domnule Comandant,

   Subsemnatul,..Y., în vârstă de...,domiciliat în satul..., comuna ..., județul... vă aduc la cunoștință următoarele:

    - în jurul orei 21 și 30 de minute, mă aflam în bufetul din localitate, proprietar X, împreună cu ...alții, în momentul când am cerut o consumație, mi s-a răspuns că nu se mai servește nimic și că trebuie să părăsesc localul, deși nu terminasem consumația anterioară. Atunci am solicitat programul localului și o foaie de reclamație.În momentul respectiv, proprietarul localului, domnul X, a început să mă înjure, atât pe mine, cât și pe părinții mei, încercând să mă scoată cu forța din local.

   După ce am ieșit din local, domnul X, a continuat cu înjurăturile și cu injuriile ce mă vizau pe mine și familia mea.

    Ca să fie și mai convingător, domnul X, a ieșit cu o bâtă !
În momentul respectiv, am sunat la 112, atunci domnul X a început să strige că-mi dă cu bâta-n cap!
   Concomitent mă amenința că vine prietenul lui, șeful de post și-mi arată el mie!
Nu prea am înțeles ce-ar putea să-mi arate un organ al legii, decât cum se respectă legea! Ori, n-o fi fost, poate, aceasta intenția domnului X! Cine știe, că încurcate mai sunt și căile legii!!!

   Cei de la 112, mi-au răspuns că nu era cazul să-i sun, indicat ar fi fost să iau legătura cu postul comunal de poliție. Ori, mai bine ar fi să merg acasă, și că nu prea-i interesează, din acest motiv, ce se întâmplă cu mine și cu bâta adiacentă!
  Și cum cei de la județ, nu voiau să-mi facă legătura cu cei de la comună, m-am hotărât să mă adresez eu direct, postului comunal de poliție, dat fiind iminența bâtei vânzătorului de trei parale!

   Zis și făcut! Însă nici comuna nu s-a ridicat la nivelul județului, cum nici județul nu s-a ridicat la nivelul bâtei din satul meu natal.

    Luând în considerare cele relatate mai sus, vă rog să luați măsurile care vă convin DVS. și bâtei sus-numitului.


    Data                                                                                                                    Semnătura,

   Domnului Comandant al Postului de Poliție al Comunei A , Județul B    

   Costel Zăgan, INFORMATORUL LUI DUMNEZEU (3)

2. COPILĂRIA, BAT-O VINA

   Di-nu părea un copil obișnuit. Însă toți bănuiau că nu este așa, inclusiv, părinții și bunicii lui. De pildă, toată lumea a rămas marcată de-o întâmplare ce-a ieșit din cenușiul tiparului vieții de la țară.

   Într-una din acele zile otova, când abia de se desprimăvărase, și, între casa unde locuia și cea a vecinului și totodată a celui mai bun prieten din copilărie, Ilie, se lăfăiau brazdele încă înghețate ale unui teren viran.

   Dintrodată, cu hainele răvășite și cu părul vâlvoi pe capul de unde te fixau doi ochi mici și pătrunzători, de culoarea cerului senin, și-n spate cu un coșcogeamitea ghiozdan, fugea de rupea pământul  însuși Di-nu.

   Gâfâind satisfăcut, ajunsese în fine în bucătăria din spatele casei părintești.

- Huo, că nu dau tătarii, îl întâmpină mama pe Di-nu. De ce alergi așa, ca apucatul !?

   Cu toate că se chinuia de ceva vreme, Di-nu nu reușea nici în ruptul capului să închege vreun cuvânt, ochii numai parcă sfârâiau în aerul înghețat.

- Di-nule, ce ai în spate, măi băiete!?

- Ghiozdanul lui Niculai! Vorbele copilului de doar cinci ani se întorceau de undeva de la capătul pământului.

   Mi l-o dat Ilie, că  Niculai nu mai vrea să meargă la școală și țața Hareta i-o spus că n-o să-l facă popă!

              Costel Zăgan, INFORMATORUL  LUI DUMNEZEU (2)

Motto:

          ”Dar eu? Eu, ca informator, ce loc ocup în această scenografie gigantescă, impudică și grotească. Mă tem că, fără să înțelegem împreună aceste lucruri până la capăt, voi ieși din această scenă păcătos și senin. Ba poate chiar și încântat de felul astuțios în care m-am descurcat în viață. Doar știm prea bine că orice conștiință are, perfect încapsulate în ea, mecanisme impecabile de băgare sub preș a porcăriilor pe care le facem. Când e vorba de noi, suntem gata oricând să dăm drumul în lume unui alai de scuze și de justificări și, la limită, de ce nu?, să ne autoflatăm. Așa încât, cred că e mai bine să facem împreună- păgubitor și păgubit- acest efort de înțelegere. ..În fond, nu sunteți curioși să aflați cât de viu mai sunt? Dacă mai sunt în stare de o comoție? De o insomnie? ”

         Gabriel LIICEANU, DRAGUL MEU TURNĂTOR, 2013

1.DON QUIJOTE DE LA ȚARĂ

   Ideea scrierii acestui text mi-a venit în momentul citirii altui text (chestie de intertextualitate flagrantă, domnule!), și anume, Dragul meu turnător, de Gabriel Liiceanu. Tandrețea din titlu m-a dat gata!

    O carte ce mi-a mers la inimă: domnule, ce-ar fi dacă...?

Și iată-mă-s, ca unul ce-am fost integrat, de voie-de nevoie, în vechiul sistem al Securității, gată să vă împărtășesc din experiența traumatizantă prin care am trecut și eu vreme de aproape două decenii!

   Practic, mi-am pus tinerețea în slujba necondiționată și neremunerată vreodată a Securității.

Născut și crescut la țară, am auzit de Securitate abia în liceu, și anume în orașul reședință de județ,  B, în urma unui conflict: i-am ”spart” nasul unui coleg de internat, după ce acesta insultase un puști, în sala de mese a internatului.

   Eu, cavaler ca orice fiu de țăran, i-am luat apărarea ”inferiorului” și-l pusesem la punct, c-un croșeu de stânga (că nu făceam degeaba lupte libere, de vreo două săptămâni!) pe ăl de se dădea mare!

   Un adevărat Don Quijote, ce mai!

             Costel Zăgan, INFORMATORUL LUI DUMNEZEU (1)