EREZII DE-O CLIPĂ - COSTEL ZĂGAN

 Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului

fără scară Să cotrobăim printre

stele Poate mai găsim vreun înger

acolo de râs Să aibă nou-născuţii

cu cine să se joace de-a baba-oar

ba Deschid fereastra şi întuneri-

cul năvăleşte în lume Doamne de

unde atâtea nopţi obraznice în

versurile mele de dragoste Îndră

gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez

nesc poetul peste degete Nu pe-a

colo vine lumina prostuţule

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (29 aprilie 2011)

Erezia pustiului din noi

Sfârşitul vine ca o furtună de nisip

Toate clepsidrele-s burduşite cu apa

renţe nou-nouţe Îndrăgostiţii abia-a

bia mai ţin cumpăna ultimei nopţi de

dragoste de pe pământ Nu-i aplaudaţi

totuşi Diferenţa de presiune ar pute

a schimba direcţia trecutului Şi zău

dacă mai este cineva dispus să ia de

la capăt paradisul pierdut

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (26 aprilie 2010)

Erezia politicii

Ce harnică poate să fie politica

domnilor ce tandră Cum ştie ea să

toarcă firul de plumb din clepsi-

dra istoriei O cât de repede poa-

te fi prins cetăţeanul în plasa

iluziilor sale Cât mai repede de-

zamăgirea s-ajungă armă de nimici-

re în masă O chiar de la primul

scâncet blitzul autocunoaşterii

funcţionează impecabil O ce victi-

mă perfectă e repetabila noastră

naivitate Ce mic e omul Doamne şi

ce prost Hai să-l mai votăm o dată

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (15 septembrie 2010)

Erezia aducerilor-aminte

Cum poţi să minţi în halul ăsta

moarte Cum adică mă cunoşti din

prima clipă Când doar mama era o

riginea universului Dar toate se

-nvârteau în jurul meu Ce frumos

curgea viitorul peste sat Ce ochi

albaştri avea Dumnezeu Ce departe

erau şi trecutul şi viitorul Cine

bate în inima mea Doamne Şi ni-

meni nu vrea să-i deschidă Cine

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (25 iunie 2010)

Erezia măştii sau despre frică

Mi-am pus masca fricii pe figură Toţi

mă recunosc Sunt de-al lor Am buzuna

rele burduşite cu pietre de moară Să

nu mă ia vântul zâmbesc în toate di

recţiile De la nord la sud dar mai a

les pe direcţia est-vest Pământul se

hurducă la mine-n cap E ziuă şi noap

tea Numai luna străluceşte prin ab

senţă Exact ca şi cuvântul Nu expri

mă nici adevărul Nu ascunde nici o

minciună Azi Galilei nu mai abjură

Arde cuminte pe rug de la prima la

ultima literă a poemului Au mi-a

luat foc masca Arde ne-norocita

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (26 martie 2011)

Erezia pustiului

Nisipul ce-mi arde piciorul

metric al poemului îmi in-

tră în ochi astupă gura cu

vântului ce exprimă frumu-

seţea Las-o baltă îmi zic

nici urâtul nu-i de lepădat

Mai bine leagănă cuvintele

Să poţi dormi şi tu Sânge

al clepsidrei Somnambul ca

ută mai departe inima timpului

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (5 august 2009)

Erezia singurătăţii

Trec prin femeie ca printr-un geam

spart Amintirile adună cioburile-n

urma mea Umbra spinului Pe-acolo v

or răsări stelele Una câte una unu

l câte unul trec şi norii Trec şi

aniise cărăbănesc la mama dracului

Lăsându-mă singur în mijlocul ceru

lui Şi-acum Doamne încotro Hai zi

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (24 iunie 2010)

Erezia românului de cursă lungă

Măi al dracului român Cică a ras

iarna da' numai în locurile mai

dosnice Ca şi cum obrazul politicii

ar fi altceva De pildă dimineaţa cum

ai deschis ochii Dai nas în nas cu

respectivul organ Mai mare ruşinea

Dai să te fereşti la stânga la dreapta

El nu şi nu NUMAI PI CENTRU Aşa

s-a obişnuit aşa moare zău Şi-atunci

vă-ntreb ca prostu' Oare n-ar fi mai

bine să facem un om de zăpadă Să

vedem el ce orientare politică are

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (25 ianuarie 2013)

Erezie nulă sau fructele oglinzii

M-am împăcat cu ideea Nu sunt

urmaşul Romei Zamolxis m-a învă

ţat latina direct de la greci Panthe

onul din Carpaţi Aşa strigă după

mine nebunul satului Poţi să ştii de

unde are informaţia De multe ori

i-am făcut semn că-l înţeleg Şi când

a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio

problemă Consătenii mei nici n-au

observat diferenţa Ori poet ori nebun

aceeaşi făină se macină la moară Azi

e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul

din Carpaţi Ai putea să taci măcar o

clipă în limba română Hai că nu doare

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (20 iulie 2012)

Erezia iernii ca datorie

Şi liniştea Ultimele lingouri de aur

pe care le mai aveam cu acte în regu-

lă Mi-a ridicat-o ninsoarea Cel mai

tandru executor judecătoresc al mome-

tului Doamne iar ai schimbat culoarea

politică a cerului Trec norii ca niş-

te cecuri fără acoperire în zona Mol-

dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă

înălţime Am băgat mîinile în buzunare

şi nici urmă de ger până la primăvară

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (31 ianuarie 2010)