"DINCOLO DE RETINĂ", nr.1/2017
Şi eu printre nume bune. Bucurie. Mulțumesc mult întregii echipe!
Mulțumesc, Maria Oprea!
marți, 31 mai 2022
luni, 30 mai 2022
DECALOG ÎN DESTRĂMARE
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericira de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
marți, 17 mai 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
TOAMNA ÎNTREBĂRILOR
Toamna vara-i un răspuns toamna pomii se întreabă timpul izbucnește-n plâns norii înverzesc în iarbă Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
.jpg)
-
”Deasupra capului strălucește ceva albastru punctat de nori. Părinții mi-au spus că se numește cer: e plin cu îngeri, dar mai ales...
-
Ce taină ce poezie ce noapte adâncă ce mire cu vârf și îndesat COSTEL ZĂGAN
