RECONSTRUIND CAPITALISMUL ROMÂNESC (1)
Undeva,în Iaşi, pe Abisul Sec.Dio împreună cu alţi cinci parteneri. Dio fiind firesc partenerul de bază. Adică , salahorul. Unicul salahor şef. Şef atât căt se poate! Oricum apelativul DOMNUL DIO pare în totală discordanţă cu situaţia de fapt.
Dar toţi o suportă cu stoicism. Fără comentarii! Fiecare, RE-CONSTRUCTOR, să-i zicem aşa, ştiind ce are de făcut.
Bosul dirijează şi munceşte cot la cot cu partenerii - subalterni.Totuşi!
E glumeţ şi nu-i place să fie contrazis. Decât prin muncă. Marx având dreptate şi-n acest caz: MUNCA L-A DES-FĂCUT PE OM!
Chiar din prima clipă Dio şi-a luat în primire roaba repartizată de bos. Pe care Dio o numeşte cu duioşie:
ROABA,MON AMOUR!
Roaba este recunoscătoare şi suficient de încăpătoare pentru înălţimea şi dragostea necondiţionată a lui Dio.
Şi nu scârţie nimic. De obicei. Însă când este supraîncărcată mai ezită: între tril de privighetoare şi lovitură de tun!
În rest, dacă-i împinsă bine, înaintează! Fără probleme: cântând din toate închieiturile!
Roaba şi-o încarcă şi descarcă singur. Cu şi de material ori pământ. În acest sens Dio se foloseşte de-o lopată. Uneori şi de cazma. Dacă pământu-i prea tare, iar bolovanii-s prea duri. Pământul viu, cei 15 metri cubi, trebuie să acopere uniform spaţiul dintre trotuare, ca o plapumă naturală. De unde, la primăvară, se vor trezi straturile corespunzătoare de flori.
Dio a fost apreciat verbal de proprietari: o doctoriţă super şi un avocat pe măsură. Soţi.Tineri. Cu două fetiţe. De porţelan. Iubire, bibelou de. De două ori. Deocamdată.
Într-una din seri, Dio singur cu proprietăreasa, pe trotuarul din faţa vilei, i-a recitat o poezie: de atitudine. Proprii: poezia şi atitudinea!
Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (36)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu