AMINTIRILE LUI DIO

Costel Zăgan

4 octombrie 2013 · 

AMINTIRILE LUI DIO

În prima zi de viaţă am aflat că am doar gură şi că întregul univers,vrea-nu vrea ,trebuie s-ajungă acolo:în prăpastia gurii mele:lumina soarelui şi mâinile mamei mele,păpuşile şi coada pisicii,biberonul şi umbrele de pe pereţi,ţipetele mele şi lacrimile bunicii,cântecul de leagăn doborât parcă din cer şi pasul hotărât al tatălui meu ce urca din miezul pământului...
...Doamne,de ce a trebuit să mă "înmulţesc"de la o zi la alta? De la un organ la altul?
Paradisul o fi organul pierdut al copilăriei? Unicul şi iremediabilul?De la doi încolo (în sus? în jos?) începe infernul:dezertarea din copilărie?
Asta e:viaţa nu-i decât o dezertare continuă,fără răgaz ,din copilărie...De mii de ani fugim şi tot fugim din paradisul ei pierdut!
Unde vrem să ajungem,Doamne? Fiecare vârstă nu face decât să agraveze păcatul originar,pretextul căderii noastre în timp.În lume.
Alergăm de la un organ la altul,de la o vârstă la alta,într-o cursă nebună.Ne afundăm tot mai mult în moarte.Şi cu cât ne rămâne mai puţin timp la dispoziţie,cu atât vrem mai mult!Însă de unde dacă nu-i? Bugetul alocat destinului nostru e strict.
Iar bugetului alocat destinului meu nu i se mai pot face rectificări:zarurile au fost demult aruncate!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA

PARAȘUTIST ȘI ÎNDRĂGOSTIT

PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT

(Buzău, 1979)

   Depărtarea seamănă c-o floare : cu cât o ignori mai mult, cu atât îşi face mai puţin simţită prezenţa. Închid ochii şi mireasma ei devine nemuritoare.

   Bună ziua, Primăvară! Ce noutăţi mai ai în raftul privirii ?

   Cea mai frumoasă lună a anului împinge oraşul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboţii care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor.

............................................................................................................................................................................

  E o lună leneşă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială.

     De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ţi spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc.

    Sănătos şi cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuţie aprinsă de ochii tăi : numai ei ştiu concentraţia exactă de melancolie din acest amurg aflat în cădere liberă. Sunt fericit că Îngerul de zăpadă a găsit un loc în inima ta!

    Uneori mă întreb şi eu ce mai fac şi mă trezesc privind disperat în jur, negăsindu-mă nicăieri! Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de la obiecte pierdute!...Aş vrea să mă laud cu noaptea aceasta splendidă, dar ştiu că numai tu poţi face luna să crape mugurii de dorinţă !

   Noapte bună, Amintire, noapte bună!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (147)

ALETER EGO (17), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

17.A DOUA PREDICĂ ERETICĂ

                                                                 EVEI, FĂRĂ REST

   * Şi totuşi, Doamne, mai există mame de doi bani : fără rest ! Mă rog, aşa-zisele mame de consum !...Ca să sugi la pieptul meu / Dai un leu !

* Nu importă cine-i, de unde vine şi unde o să dispară : clientu-i client, şi trebuie servit, la timpul şi la locul nepotrivit (e) !

* În picioare, într-o dungă , ori culcat : mai contează poziţia, când bătaia de joc este aceeaşi ? Doar trăim în secolul iubirii : de bani. De bani. De bani şi iar de bani !

* Trebuie să storci valută forte, din orice situaţie şi cu orice ocazie ! Primăvara, vara, toamna şi, mai ales , iarna : când toate îngheaţă de uimire !

* Că , vorba ceea , mai dulce decât mierea nimic nu-i decât banul ! Pentru supravieţuire sau dezmăţ, pentru copiii gata să moară de foame pentru mamă, sau pentru nudul tău de femeie perfectă : dimineaţa, la prânz şi seara, scuzaţi, noaptea.

* Că, mâine-i o altă zi : cu alţi bani, cu alte distracţii şi cu alte nevoi.

* - Altceva, Doamne ?

* -  Nimic, păstrează tu, restul !

Costel Zăgan, ALTER EGO (17)

ALTER EGO (16), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

16.PREDICI ERETICE

PREFAŢA ASCUNSĂ

   Nu pot să vorbesc despre Dumnezeu decât uitându-mă în oglindă, pierzându-mă în argintul ei nemărginit. Nu mă văd vorbind despre Dumnezeu, pornind şi învârtindu-mă până la extaz, în jurul unei teme. Este ca şi cum ai fi priponit de propria-ţi libertate.Şi , mai ales, doare !

   Recunosc : mi-ar place să zbor cu aripile înfundate în buzunare până la coate !

   Însă, una este ceea ce poţi să implori din genunchi, şi cu totul altfel arată cererea manifestată stringent în poziţia verticală. Omul se roagă, în genere, când nu mai poate. Sau are nevoie. Ori vrea alt-ceva.

   Mai rar, când nu poate să spună altfel mulţumesc.

Ca şi rugăciunea, predica nu poate fi spusă oricând, oriunde şi oricum.

   Nu pentru că ar depinde cumva numai de receptor. Nu-i aşa , Dumnezeu este receptorul absolut, prin excelenţă !

Aici stau, ca la un infinit post restant universal, toate suferinţele şi bucuriile lumii.În perpetuă aşteptare !

   Dar, vorba lui Shakespeare, restul e tăcere.

    Costel Zăgan, ALTER EGO (16)

ALTER EGO (15), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

15

. FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI (1)

   Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate. 

Meseria, înainte de toate!

   Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cum mai vorbește lumea.

   Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cum luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!

   Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!

     Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.

   - Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!

Ne-auzim!

   Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta,  nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.

   Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat...Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!

  Că, ”extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului! 

    Tata mă tot întreabă cum merge treaba? Păi, cum să meargă?...Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez  pașii!

   Încotro și cum voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei? 

Costel Zăgan, ALTER EGO (15)

 

ALTER EGO (14), roman de Costel Zăgan

14. GAUDEAMUS IGITUR

 

Gaudeamus igitur

Iuvenes dum sumus

Post iucundam  iuventutem

Post molestam senectutem

Nos habebit humus

 

Ubi sunt qui ante nos

In mundo fuere?

Vadite ad superos

Transite in inferos

Hos si vis videre

 

Vita nostra brevis est

Brevi finietur

Venit mors velociter

Rapit nos atrociter

Nemini parcetur

 

Vivat academia!

Vivant professores!

Vivat membrum quaelibet;

Vivant membra quaelibet;

Semper sint in flore

 

Vivant omnes virgines

Faciles, formosae

Vivant et mulieres

Tenerae, amabiles,

Bonae, laboriosae

 

Vivat et res publica

Et qui illam regit

Vivat nostra civitas,

Maecenatum caritas

Quae nos hic protegit

 

Pereat tristitia,

Pereant  osores

Pereat diabolus,

Quivis antiburschius

Atque irrisores.

Costel Zăgan, ALTER EGO(14)

 

ALTER EGO(13), ROMAN DE COSTEL ZĂGAN

13.  Cineva este CINEVA

Motto:

 Funcția creează organul. Dacă organul nu mai funcționează, se inventează alt organ.

Conform dicționarului, calcaneul este un os cu o formă specială, care stă la baza și dă formă călcâiului.

Datorită fracturii calcaneului, articulația gleznei nu se mai poate adapta la neregularitățile suportului terestru.

De asemenea, absorbția șocurilor fiind deficitară, și statica, și locomoția devin greoaie, imposibile chiar.

   Succint, omul poate fi privit din două perspective, omul-suflet vis-a-vis de omul-trup. Și unul, și celălalt însă se pot îmbolnăvi.

   Și atunci, recuperarea sa este pe cât de delicată, cu atât mai importantă, capitală chiar.

   Cu alte cuvinte, a păși înseamnă a exista.

Adică, nu doar a înainta, ci și a sta, a te ridica, a te înălța, a visa.

   În termeni specifici, recuperarea post-operatorie în fractura de os calcaneu presupune atingerea următoarelor obiective:

   

  * refacerea forței musculare și creșterea rezistenței musculare;

  * ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;

  * creșterea și adaptarea capacității de efort;

  * formarea capacității de relaxare;

  * revenirea mobilității articulare;

  * reeducarea respiratorie;

  * reeducarea sensibilității.

  Mărturisesc că până la o anumită vârstă sau, mă rog, accident biografic, călcâiul exista, pur și simplu, fără să aibă nicio conotație în plus.

  Suferința mi-a sistematizat, însă, prioritățile.

Astfel, prezenta lucrare conține capitolele:

* Glezna

* Osul calcaneu

* Vascularizarea arterială a calcaneului

* Biomecanica piciorului posterior

* Mecanica articulară

* Clasificarea fracturilor osului calcaneu

*

*

*

* Etc.

* Ultimul capitol

* Concluzii

* Bibliografia

  

  Urmează, probabil, tratamentul prin kinetoterapie al  stilului autorului prezentei lucrări științifice! Adică:

  * exerciții statice sau dinamice

  * terapie prin mișcare

  * programe de recuperare medicală.

   

  Sintetic, fractura de calcaneu nemaiputând transmite solului greutatea corpului, iar calcaneul nereușind să mai fie pârghie pentru mușchii care întind piciorul pe gambă, autorul nu mai are decât o opțiune: să zboare! Pe orizontală: picioarele vor fi aripile sale. Am fost sănătos? Poate, însă acum sunt bolnav: de medicină!

Costel Zăgan, ALER EGO (13)