miercuri, 14 decembrie 2022

 CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC!

   Licenţă pentru autobuzul de buzunar ?


 În ultimele săptămâni, pe traseul : satul natal- centrul de comună- capitala judeţului, Dio costată cu amărăciune că autobuzul circulă precum barca pe valuri :  din hop în hop! 


   Noul program (?!) nu are nici în clin , nici în mâneca şoferului i.m., care pur şi simplu de-serveşte călătorii de pe acest traseu. Cu sau fără muzică la bord.


    Te porneşti ca orice ţăran ce se respectă dis-de-dimineaţă,  să zicem la 5,45, din sat, dar nu poţi fi niciodată sigur (Mă îndoiesc, deci autobuzul nu există!) când şi unde vei ajunge !


    Pentru că : ori se strică autobuzul, ori vremea, ori-Doamne fereşte!-şoferul! Să le luăm pe rând !

    TRAP-SA are sub oblăduire ruta menţionată.Dus şi întors. Adică invers,dar invers de tot! TRAP-SA are şi un parc de autobuze de pomină! Toate unul şi unul : de rele! Cică din vina călătorilor : că nu plătesc mai mult. Şi mai mult! Tot mai mult!


   Huo, că vine Garda Financiară! Şi poate nu are cu ce pleca.


   Dacă se strică vremea, sunt vinovaţi cei de la drumuri. Că se ţin de găurit şoselele patriei ! (Că n-or avea altceva mai bun de găurit, domnule!)


   În fine, dacă se defectează, cum spuneam mai devreme- Doamne fereşte !, şoferul, vinovat este destinul ! Adică ,domnul ADAM, că a fugit din rai. Pe jos. Cu doamna EVA!


  Prin urmare ajungem de unde ne-am pornit. În raiul/iadul îndoielii : vine sau nu vine autobuzul ?

   Un cetăţean , mai şugubăţ şi cu dare de mână, a găsit soluţia :


- Domnule, eu am autobuzul în buzunar. În pungă! Plătesc şi orice maşină este la dispoziţia mea!


  Bine-bine, se gândi Dio, dar ce fac ceilalţi cetăţeni, cei cu punga pe cale de dispariţie!??


   O noutate de ultimă oră : TRAP.SA s-a privatizat. Poate că noul patron va vedea altfel lucrurile. LA GALOP!



Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (126)

imagine

 JURNAL PENTRU DISPERAREA LUI DIO (1)

Citatul clipei: "Trăim într-o epocă ce avansează progresiv înapoi." (T.S.Eliot)


        11 august 1979.O pasiune mai veche a mea: să-mi fragmentez tristeţea în doze suportabile. O fată,un vis,zile de miere solară.
Ochii:două mări prăbuşite deasupra albatroşilor.Părul:Hadesul meu blond!
      Orele 14,14: Autobuzul pleacă.Salut soarele:numai cerul plânge.Şi de unde atâta lumină,Doamne!? Lacrimile trec prin noi ca nişte suliţi ale cerului.
       14 august.Când Caragiale nu-i acasă...Clipe dintr-o noapte furtunoasă:
(Jupân Dumitrache:)
       *"-Pe de altă parte,ce să-ţi spui!am ambiţ,ţiu când e vorba la o adică la onoarea mea de familist.De! când lipsesc eu de-acasă,cine să-mi păzească onoarea? Chiriac,săracul! N-am ce zice! onorabil băiat!...
       *-N-o mai maltrata,domnule,măcar cu o vorbă bună.
       *-Eu arz de onoarea mea de familist şi lor de somn le arde...
       "Conul Leonida faţă cu reacţiunea":
 (Leonida:) 
       *"-Mă,nene,asta nu-i glumă;cu ăsta,cum văz eu,nu merge ca cu fitecine;ia mai bine să mă iau eu cu politica pe lângă el,să mi-l fac cumătru  ".Şi de colea până colea ,tura- vura,c-o fi tunsă,c-o fi rasă,l-a pus pe Garibaldi de i-a botezat un copil!"
      Replică: Şi-a cunoscut Papa naşul!
       *"...dă cu puşca-n Dumnezeu!
       * ...de hatârul lui ,sunt în stare,trei zile de-a rândul,să nu mănânce şi să nu bea,dacă n-or avea ce.
       *  ...de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura? "


Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (25)

imagine

TOAMNA ÎNTREBĂRILOR

 Toamna vara-i un răspuns toamna pomii se întreabă timpul izbucnește-n plâns norii înverzesc în iarbă Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE