RUGĂ OO 00 OO

Căci singur ca anul acesta

ca anul trecut și ca de când sunt

n-am fost niciodată

dar Doamne

singurătatea mea cea de toate zilele

dă-mi-o mie și astăzi

și nu mă du în ispita singurătății singurătăților

și mă iartă de toate iluziile pierdute

cu voie sau fără voie

precum iert și eu prietenilor mei

toate disperările câștigate

și mă izbăvește de mine însumi

lăsându-mi o Doamne

și iubita și dragostea și pe Eminescu

cel cu melancolia fără de margini

și cu epicentrul în fiecare cuvânt

apoi din cenușa poemului divin

ajută-mă o Doamne să-mi revin

atât întreabă focul din cuvânt

atât răspund tăcerile arzând

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014