RESTAURAREA CUVÂNTULUI: POEZIA SÂNGELUI

RESTAURAREA CUVÂNTULUI: POEZIA SÂNGELUI:   Trăiesc în versuri Doamne trăiesc în hexametri și extaz în frunzele acestei toamne cu tot trecutul până azi Costel Zăgan, Axiomele lui Don...

Istoria Sentimentelor - EP14 - S02 - Maria Parascan - Despre grație și f...

REMEMBER

EMINESCU SPERANŢA DE REZERVĂ

Hai să bârfim pe marginea/ şi de ce nu

în centrul acestui vers

NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă tu/ ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc

când să mai învăţ şi să mor

Dar tu

Eu tocmai nasc

asemenea subiect mă depăşeşte

Totuşi

ai grijă

nu scoate moartea din viteză

La curbe

adolescenţa produce

valuri incurabile

a a aaaa

Acum e-acum

S-o auzim

pe EA

Frumoasa- Frumoaselor

Învaţă să moară

la zi ori la seral

Păi

pe mine

frumuseţea

m-a scos la suprafaţă

şi cred

că

moartea-i altă viaţă

Da da

ai nimerit-o

ca de obicei

moartea ţine la femei

Şi totuşi eu

dragă fată

nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

Costel Zăgan, POEME INFRACŢIONALE, 1995

1

 valul tăcerii

botniţa poeziei

gura de aer

haiku de Costel Zăgan

RUGĂ OO 00 OO

Căci singur ca anul acesta

ca anul trecut și ca de când sunt

n-am fost niciodată

dar Doamne

singurătatea mea cea de toate zilele

dă-mi-o mie și astăzi

și nu mă du în ispita singurătății singurătăților

și mă iartă de toate iluziile pierdute

cu voie sau fără voie

precum iert și eu prietenilor mei

toate disperările câștigate

și mă izbăvește de mine însumi

lăsându-mi o Doamne

și iubita și dragostea și pe Eminescu

cel cu melancolia fără de margini

și cu epicentrul în fiecare cuvânt

apoi din cenușa poemului divin

ajută-mă o Doamne să-mi revin

atât întreabă focul din cuvânt

atât răspund tăcerile arzând

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

FRAȚI DE CRUCE

Cum mai roade romantismul

articulațiile literaturii române

de la origini până-n prezent

cum le mai roade mititelul

Nu poate cititorul

să miște-o carte-n bibliotecă

una-două

îngenunchează-n fața frumuseții

și

nu se mai ridică-n picioare

decât

hăt-încolo

în

capitalismul cel sălbatic

și

viguros

ca

Zmeul - Zmeilor

din

Lacrimă

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE