Apele mâloase ale tranziţiei româneşti scot la suprafaţă oameni şi situaţii bizare. Care amintesc de atavismul comunei primitive. Nu numai că brusc , parcă numai funcţionează raţiunea oamenilor, dar nici bunul-simţ (aflat la îndemâna oricui, nu-i aşa ?) nu mai are de spus niciun cuvânt!
Şi iată, chiar Legea 18, născută spre bucuria şi , mai ales, chinul ţărănimii, zdruncină poporul din temelii! Dar să lăsăm să vorbească faptele.
În unul din satele României, despre care s-a tot scris, exista pe harta sa veche un pârâu. Un firicel de apă ce străbătea satul de la un capât la celălalt. Pe direcţia nord-vest- sud-est. În realitate, de-a lungul timpului, debitul său a variat de la zero la normal.
În ultimii ani, datorită ploilor abundente, apărând noi izvoare, precum şi Legea 18, pârâul tot încearcă să se extindă prin...divizare! Până aici, toate-s bune şi frumoase. Însă, "aripa" mai tânără a pârâului buclucaş îşi dă prea mare importanţă: din propria iniţiativă şi-a trasat albia taman prin centru satului!
Prin faţa a peste 30 de gospodării . De asemenea, şi prin faţa şcolii. Şi, atenţie, are tendinţa de umflare- prin oroziune ! Ce mai, "picătura moldovenească" erodeazâ, câte-oleacă, dar sigur malurile.
Încet şi previzibil, primejdia se conturează : în viitor!
- Dom`Primar, să nu păţească şi satul nostru ca femeia cu drobul de sare! ...Cade sau nu cade...Puterea?
Aţi pricepu ceva ? Că pe-aici nu se vede din cauză de apă! Deocamdată e până la genunchii broaştei!
Avertizare: vin ploile de primăvară!
Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (115)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu