joi, 30 ianuarie 2020

ALTER EGO

ALTER EGO (1) (Incipit cât mai mic)

   Totul a început într-o dimineață. După o noapte când, alături de iubita mea, m-am simțit cel mai singur om din lume.
   Când m-am ridicat, trupul mi-a rămas lângă femeia pe care o visam de-o viață. Am început să scriu, iar celălalt nu dădea niciun semn că ar vrea să se trezească. Călătorea lejer într-o lume paralelă, în vreme ce eu înnegream pagină după pagină.
   Unul din noi părea mai obosit, în vreme ce, celălalt era tracasat de nimicurile singurății în doi.
   Dar, ajungă-i zilei necazurile ei! Altădată, poate, o fi altfel.
Foto: Andi Spot
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

TOAMNA ÎNTREBĂRILOR

 Toamna vara-i un răspuns toamna pomii se întreabă timpul izbucnește-n plâns norii înverzesc în iarbă Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

  • LECTURĂ
    Întorc foaia și ce găsesc zăpezile de altădată și o poezie la copcă COSTEL ZĂGAN
  • CUM POȚI ÎMBLÂNZI O MIREASĂ ?
    Ce taină ce poezie ce  noapte adâncă ce mire cu  vârf și îndesat COSTEL ZĂGAN  
  • ARTDEȘERTULDECATIFEA
    ”Deasupra capului strălucește ceva albastru punctat de nori. Părinții mi-au spus că se numește cer: e plin cu îngeri, dar mai ales...