COPILĂRIE INTERZISĂ

   Dio nu mai vrea să meargă la şcoală ? O întrebare care flutură pe toate buzele familiei. Satul întreg pare uimit : Dio abia aştepta să meargă la şcoală :  să arate de ce-i în stare!

   Parcă au trecut trei veşnicii, nu trei zile, de când Dio, îmbrăcat ca de sărbătoare , a făcut primul pas într-o şcoală. Şcoala din satul natal : locul pe unde îngerii vin pe pământ!

   Cu ce imensă bucurie a făcu Dio acest pas ! Un pas uriaş care ,brutal şi pe nesimţite totuşi, i-a împărţit lumea în două.

  Căpşorul lui blond ori inima aflată în dificultate respiratorie i-a înţepenit sufletul într-o dilemă?

 

  UNDE-I DE FAPT COPILĂRIA : ACASĂ SAU LA ŞCOALĂ?

 

  Păi la şcoală sigur nu-i, pentru că tovarăşa învăţătoare l-a prezentat celorlalţi copii ca pe-un goblizan fără pereche!

   Mama, de-acasă , l-a atenţionat de mai multe ori că trebuie s-o asculte pe tovarăşa învăţătoare, fără niciun fel de restricţie : TOVARĂŞA ÎNVĂŢĂTOARE ESTE ÎNCEPÂND DE AZI DUMNEZEUL TĂU!

   Dio, cu ochii cât cepele de la C.A.P., nu tăgăduia nimic.Totul era literă de lege!

DAR!!! Cum a intrat în ograda şcolii, toată lumea a sărit pe noi : NU-I VOIE SĂ FACI AIA! NU-I VOIE SĂ FACI ĂIALALTĂ!

  E clar : la şcoală n-au ce căuta copiii!

 

- Mamă, eu nu mai merg la şcoală. Tovarăşa învăţătoare  crede că eu sunt tata!

 

Costel Zăgan

 

 

 

 ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII LA ŢARĂ

    Domnule Comandir,

     Subsemnatul ŢAPDEBERE IONETE, major fără câteva luni, din aceeaşi localitate cu părintele şi dascălul satului natal, de profesie asistat social, necăsătorit în perspectivă, dotat cu ambii părinţi în viaţă, fără antecedente mortale, cu hobby nesigur de pungaş pe viaţă, vă aduc la cunoştinţă ultimele evenimente pe care le-am remarcat

în localitatea în care m-am cuibărit de la naştere încoace : adică, mă gândeam la pescuit în ape căt mai tulburi, luat cina şi prânzul într-un mod cât se poate de zilnic şi imaginar, apoi arat de câte ori e nevoie cu boii satului lotul meu virtual . Grapat totul, dintr-un capăt în altul al satului.

     Iată că în ziua respectivă, cam pe la amiază, o vecină de-a mamei mele a început s-o înjure ca la uşa cortului la poarta din faţă, că la cea din spate era ocupată c-o căruţă de coceni răsturnată şi aceea în stare avansată de ebrietate şi băutură.

     Aşa că înjurând-o în fel şi chip pe mama pe motiv ca să scoată curca de unde o ştii ea mai bine! Mama în schimb îi tot explica la nebuna de vecină că ea nu ştie nimic despre belita de curcă şi că ea n-a mâncat-o deloc! Şi nici n-avea cum, din cauză că n-a mai mâncat carne de pasăre de vreo 20 de ani şi mai bine. Că dac-o mânca de-atunci era putredă cu tot cu curcă şi cu mămăliga adiacentă,SCUZAŢI!

     Din care pricină şi-amu-i flămândă şi nemâncată!

    Altă vecină, trecând din întâmplare pi-acolo chiar începu şi ea să ţipe ca nebuna:

    - Fa, eşti chioară sau te faci că nu vezi !? Uite-ţi curca în boscheţi :  cum se ouă , săraca! E plouată ca tine de ieri de la hram!

     - Ia mai lasă-mă-n pace ! Ce n-are poiată? Ce caută-n boscheţi, curva dracului de curcă!!!!

 

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (113)

 ROMTELECOM ESTE PE FAZĂ

   Din septembrie 1999, şi satul natal al lui Dio a intrat, telefonic vorbind, în Europa. Dacă TRAP-SA  a vrut să decupleze această localitate de la circuitul judeţean, săltându-i şi ultimul autobuz, care de bine- de rău deservea populaţia din zonă, Romtelecom a luat-o în sens invers! 

Adică, în sensul veacului XXI! Care bate la uşa noastră. Cetăţenii au bătut şi s-a deschis. Însă unii nu aud, iar alţii au prea multe perechi de ochelari, ca să mai vadă cât de cât ceva!

   Luat de valul viitorului, Romtelecom s-a gândit să implanteze o centrală digitală taman la Aluneni, centrul de comună. Centrală care va fi interconectată cu celelalte centrale judeţene, prin fibră optică. Această centrală va avea o capacitate la instalare de 600 de linii. Egal : abonaţi.

   Ei bine, această centrală va deservi în sensul pozitiv şi telefonic populaţia din cinci sate. Mari şi late! Particularizând, vor fi nu mai puţin de 500 de linii telefonice , prin multiplicarea perechilor de transport , numai pe direcţie Aluneni- Principele Mihai. Respectiva centrală digitală va fi în stare să ofere o multitudine de alte şi variate sevicii. Pornindu-se de la apelul programat , redirijarea sau apel în aşteptare şi ajungându-se până la repetarea ultimului număr format.

   Aşadar, tot tacâmul lui Bell va fi şi pe masa cu telefon a cetăţenilor din Pricipele Mihai. Din surse autorizate, am înţeles că nici preţul de instalare a aparatelor telefonice nu va fi extraordinar de mare! Avându-se în vedere tendinţa de acoperire a zonelor rurale cu cât mai mulţi abonaţi. Oricum, e forfotă mare, în acest sens, comunicăm să existăm!

- Alo, e-adevărat?

 

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (127)

 CA UN BOCET, MAMA

•      De ce n-am murit ieri, plâng,
  

Să mă-ngroape mai adânc ?

Şi de ce n-am fost o apă

Nevoie să n-am de groapă?!

     Dio, proaspăt absolvent al celui mai vestit liceu de pe meleagurile poetului naţional, revenea în Bucovina, patria părinţilor săi, taman la înmormântarea bunicii.

     Deşi în plină vară, soarele dungat în negru , muşca hulpav şi rece din tristeţea tuturor. Cerul întreg însă asista impasibil la ceremonia terestră,  lacrimogenă şi împăcată. Poate prea împăcată cu această situaţie ultimativă .

     Dio îşi ghemuise proaspetele aripi în buzunarele strâmte ale pantalonilor raiaţi. De ce ne întâlnim cu unii oameni doar la asemenea evenimente funebre ?! De ce a trebuit să moară bunica tocmai acum? Cui îi foloseşte moartea ei ?

    De ce ne zgârâie moartea aşa de dureros sufletele ? Ceilalţi oameni, în negru şi ei, cu feţele albite de durere ascultau predica preotului :

Căci din ţărână am venit

Şi-n ţărână ne întoarcem!...

 

     Cerul, grădină suspendată, aspiră ultimele raze ale zilei...Am venit, m-am îngropat, aştept lăstarii altei primăveri : mai puţin lacrimogenă. Măcar.

   Bocetul mamei se aude de dincolo de nori.

 

Costel Zăgan,DEŞERTUL DE CATIFEA (114)

ANGELINA JOLI

 

JURNALUL UNEI INCERTITUDINI: DIO

  Jurnalul unei (in)certitudini : Dio

Salvează

104. Jurnalul unei (in)certitudini : Dio

     În sfârşit, Dio a găsit Suplimentul literar-artistic al Tineretului Liber (fosta Scânteie a tineretului) ! Sâmbătă 6 ianuarie 1990. Citeşte grăbit pe prima pagină ,  FRICA DE CUVINTE :  "Pentru orice dictatură, cuvântul a reprezentat şi mai mult ca sigur că va reprezenta o teribilă ameninţare."

   Mai jos, un poem al lui Florin Iaru , EST ETICA, conchide că lumea trece peste tarabe ca soarele. Da, doar trece.

Pe ultima pagină, un poem al lui Paul Eluard anunţă deja stingerea : "Ce vreţi uşa era păzită/ Ce vreţi eram închişi/ Ce vreţi strada era barată/ Ce vreţi oraşul era strivit sub călcâi/ Ce vreţi oraşul era înfometat/ Ce vreţi eram dezarmaţi/ Ce vreţi noaptea căzuse/ Ce vreţi ne-am iubit"!!!

     În pagina a 5-a, Sorin Preda avertizează tolerant : "Pare indecent ca în asemenea momente dramatice pentru noi şi pentru ţară să discuţi despre destinul literaturii tinere...E timpul să apărem în librării cu acele cărţi care ne reprezintă. Să ne exprimăm liber şi curajos în reviste literare...Acum va fi momentul adevărului...Nimeni nu va mai putea da vina pe cenzură, pe incompetenţa şi incultura altora, pe planuri editoriale sau lipsă de hârtie. Vom fi faţă-n faţă cu noi înşine.Atât şi nimic mai mult.Vrem să schimbăm faţa literaturii? Foarte bine. S-o dovedim prin scrisul nostru. "

   Iată şi paginile centrale, 6-7! Două proze de Nichita Danilov-MAGISTER şi THE KING. La POEME DIN SERTAR, o ÎNTÂMPINARE A DOMNULUI, semnată Domniţa Văduva, iar sus, sub titlul  CA SĂ AJUNGĂ LA NOI ACESTOR VERSURI LE-AU TREBUIT 25 DE ANI, mai multe poezii semnate de N.Silade, Lugoj, Ţucu Moroşanu, Câmpulung Moldovenesc, Omul Primitiv, Cucuten,Iaşi, Gheorghe Sârbu,Ploieşti, DIO,t.v.,B.,septembrie 1989, Daniela Dorin,Iaşi,Sever Negrescu, Mehedinţi, Nicolae Roşianu, Timişoara, Marius Iosif, Focşani, Ovidiu Nimigean, Odorheiul -Secuiesc.În prezentarea făcută acestora, Areta Şandru scrie:

          "Mă înfior de tristeţe că poate vreunul din poeţii aceştia ar putea să nu mai fie"!

 

 Costel Zăgan

0 coment