Toamna vara-i un răspuns
toamna pomii se întreabă
timpul izbucnește-n plâns
norii înverzesc în iarbă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Toamna vara-i un răspuns
toamna pomii se întreabă
timpul izbucnește-n plâns
norii înverzesc în iarbă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Unde ești Rege Leare
de sute de ani te caut
deloc parcă nu mă mir
azi ai formă de flaut
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DONQUIJOTE
Costel Zăgan
Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara ce-i poemul tău
de gheață-i iubito zău
Din volumul CEZ(E)ISME II
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Toamna vara-i un răspuns toamna pomii se întreabă timpul izbucnește-n plâns norii înverzesc în iarbă Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE