ODE GINGAȘE: PAȘII POETULUI

ODE GINGAȘE: PAȘII POETULUI:  Un pas Gellu alt pas Emil restu-i poezie Costel Zăgan

VREME MOHORÂTĂ

 Îngerul de pază se sprijină și el în bâtă

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

DIN GOANA CUVÂNTULUI: PROFESOR CU ORA

DIN GOANA CUVÂNTULUI: PROFESOR CU ORA:  La dispoziția tuturora Costel Zăgan, Universuri paralele

 

Scriitori botoșăneni: ZĂGAN, COSTEL

Articol scris de: a consemnat Ion Istrate / 20 ian. 2014

Foto și text preluate integral din volumul ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, autor: Silvia Lazarovici, Editura Agata, Botoșani, 2013 (www.agata.ro)

                      ZĂGAN, COSTEL

n. 20 ian. 1958, sat Tudor Vladimirescu, com. Albeşti (Rînghileşti), jud. Botoşani

Poet. A absolvit gimnaziul în satul natal, Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, secţia reală (prom. 1977), Facultatea de Litere a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1984-1990).

Funcţionează ca profesor în comuna Albeşti, jud. Botoşani.

A colaborat la publicaţii periodice din Botoşani şi din ţară: debut în Clopotul (1977); Absolut Cultural, Caiete botoşănene, Colloquium,Convorbiri literare, Familia, Flacăra, Hyperion-caiete botoşănene, Jurnalul de Botoşani, Jurnalul de dimineaţă, Poezia, Ţara de Sus ş.a.

Premiul revistei Steaua la Festivalul de poezie „Poemele luminii”, 1983, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova – Iaşi, 1995.

Figurează în antologia poeţilor botoşăneni de azi – Nord / antolog. Gellu Dorian (Botoşani: Axa, 2009) şi în Antologia antologiilor „Porni Luceafărul…” 1995-2010 (Botoşani: Axa, [2011]).

OPERA: Poeme infracţionale (Botoşani: Dracos, 1995), Hiperbole blitz (Botoşani: Axa, 2005), Cezeisme (Botoşani: Axa, 2008), Gravitaţia sufletului. Poesis (Art-BookRix Edition, 2012).

REFERINŢE:

UNGUREANU,P. Costel Zăgan: A fi profesor la ţară…, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 2, 2001; BOMHER,N. Costel Zăgan – „Cezeisme”, Ţara de Sus, nr. 1-2, 2008.

• Facebook21
• LinkedIn
• Email

Similare

ERATO: EREZIA MIORIȚEI

ERATO: EREZIA MIORIȚEI: Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie Somnambulă melancolia mă trezește când are chef Tac și execut adică scriu tot ce-...

ACADEMIA ”COSTEL ZĂGAN”: A FI PROFESOR LA ȚARĂ

ACADEMIA ”COSTEL ZĂGAN”: A FI PROFESOR LA ȚARĂ: r S n s o o t e p 0 i u 7 a Costel Zăgan d r S n s o o t e p 0 i u 7 a n 1 a 3 9 1 6 5 1 a u 8 4 9 u f   3 f c 0 e g f 3 i 6 1 i u 4 f 7 2 t...

MÂINERIADA: Adevărul nu mai iese din vin, adevărul iese în pe...

MÂINERIADA:  Adevărul nu mai iese din vin, adevărul iese în pe...:  Adevărul nu mai iese din vin, adevărul iese în peisaj! Costel Zăgan, INVENTEME

CEZ(E)ISMOTECA: ÎNGER SAU DEMON

CEZ(E)ISMOTECA: ÎNGER SAU DEMON:  Doină cu efect întârziat Doină cântec fără leac pentru orișice bărbat aduci nopțile în prag Doină cântec fără leac  ba-amantă ba nevastă da...

DESPRE COSTEL ZĂGAN

 "Hiperbole blitz" este un volum de versuri, semnate Costel Zăgan.

Gellu Dorian scria, în 2005, pe ultima copertă a volumului de debut:

Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismulului scrisului său.

Lucian Alecsa aprecia în 2006:

Pe Costel Zăgan, poetul, îl cunosc de ani buni. A debutat de timpuriu prin revistele culturale, criticii i-au anunţat un viitor solid, remarcându-i uşurinţa versificării şi alonja de idei cu care ataca spaţiul liric. După un timp, numele lui a dispărut de pe piaţa literară, poetul s-a retras într-un sat numit Tudor Vladimirescu, din comuna Albeşti, şi-a început să exerseze mai mult monologul, lăsându-i pe iubitorii de poezie autentică în aşteptare. Sunt convins, Costel Zăgan n-a încetat niciun moment să scrie. În sprijinul acestei aserţiuni vine chiar cartea de versuri pe care o am în faţă, "Hiperbole blitz", apărută de curând la Editura AXA, Botoşani, cu sprijinul Ministerului Culturii. Poetul posedă din plin ştiinţa construirii unei cărţi, volumul are unitate de idei, este disciplinat în aceeaşi gamă lirică şi ocupă o partitură estetică foarte bine definită. Volumul aduce cu un buchet de trandafiri roşii, în parte fiecare fir miroase tot altfel. Am spus trandafiri roşii, deoarece poemele lui Costel Zăgan au o combustie lirică intensă, creează sentimentul că fiecare vers este în flăcări. Cu toate că poemele sunt într-o permanentă explozie, poetul este un bacovian incurabil: "E Bcovia fără un sfert/în loc de rugăciune/îngenunchez/şi recit/LACUSTRĂ/ploaia repetă monoton/AMIN/Mă ridic/în jur/persistă Bacovia/."

Dacă la începuturile sale, Costel Zăgan era copleşit de serenadele patriotarde de gramaj poetic redus,de consistenţă artistică ce bătea mai tot timpul către zero, nu exista poem să nu fi mirosit a Adrian Păunescu, cu timpul poetul şi-a trasat o alee personală, inimitabilă, fără irizaţii străine. Ca fapt distinct, peste tot în masa poemelor sale, tristeţea şi hazul trăiesc de minune în concubinaj, fără a violenta în niciun fel bunul simţ estetic. Puţini sunt poeţii care reuşesc să plângă cu zâmbetul pe buze şi să râdă când îi ghionteşte moartea: "De-o vreme/în/fiecare dimineaţă/Morţii/cunoscuţi şi necunoscuţi/Se trezesc cu zâmbetul pe buze/E suficient/să-nceapă unul/să surâdă/şi toţi/ceilaţi/se molipsesc/de la el/pentru că/în/veşnicie/nu-i aşa/Totul/se/transmite/instantaneu/Aşa/m-am/transmis/şi eu/Apropo/ştii care-i/ultima poantă/Care circulă/printre morţi/Cică/pe ei/pe morţi/îi aşteaptă/învierea/Pe când/pe noi/Ceilalţi/Ne aşteaptă/moartea/Să mori/de râs/nu alta"(Cimitirul hazliu).

Laconismul scrisului său nu constituie o deficienţă sau un handicap scriitoricesc, din contra, Costel Zăgan chintesenţializează anumite universuri bine conturate mental şi sentimental, redând în versuri doar sufletul acestor trăiri. Acest fenomen îmi aduce aminte de Gheorghe Grigurcu, care la un moment dat îmbracă haina unor reflecţii versificate, pline de substanţă lirică, dar şi extrem de dense ideatic. De multe ori paradoxul devine punctul de sprijin al universului creat sau mai bine zis axa arhitecturii lirice: "Acest tei e obraznic/de câte ori/are ocazia/înfloreşte/Poetul acesta e mare/de câte ori/are ocazia/moare/Unul înfloreşte în sens opus/celălalt însă la fel/" (Paralele perpendiculare.)

ERATO: ARTA CĂPTUȘEȘTE VIAȚA

ERATO: ARTA CĂPTUȘEȘTE VIAȚA:  Lumânare-s fără rost întunericu-i prea mare ard și-n zilele de post și în nopți fără hotare Întunericu-i prea mare îs făcut parcă din ceară...